Bunastare

Citeam deunazi un ziar,si cum orice lucru mare iti atrage mai usor privirea,m-am oprit pe un articol.Si in articolul asta nu era tiparu mare ci sumele.Pe scurt,romanul cu cel mai mare salariu (inregistrat la administratia fiscala) a castigat anul trecut... 1,24 milioane euro,iar locul secund, 875.400 euro tot pe un an.Socotind taxele administratiei fiscale,firma ce se ocupa cu comercializarea energiei electrice,care il detine pe primul salariat,a cheltuit pe acesta aproape 2 milioane euro.Ceea ce ma face sa ma intreb nu daca are rost sa fiu invidios sau nu,ci cati bani se obtin din energia electrica vanduta.Ca doar daca nu o vinzi,nu scoti bani.Colac peste pupaza,din alta parte sunt anuntat ca,daca am un salar de 2000 euro,pot lua cel mult un credit de 100.000 euro pe 30 ani,in loc de 180.000 ca si pana acum. Motivul? Noile norme de creditare.Dar eu zic sa ma astepte banca la care ma voi duce smerit sa zic "Da-mi si mie niste bani,ca am vreme 30 ani sa muncesc pe naspa pentru voi".Toate in contrast cu somajele tehnice care sunt anuntate de companiile romane,si de relocarile celor din strainatate ce au afaceri in tara.Oamenii fug in vest,companiile in est.Du-te vino,continuu si obositor.Iar lucrurile se schimba in asa mod incat micile mele cunostinte de macro-economie devin inutile.Ideea finala ar fii:nu va orientati spre un sigur lucru.Nu ziceti, "gata,eu sunt bun la fizica,si doar asta o sa fac".Pentru ca omul negru nu doarme.Puterea nu doarme.Si o sa te trezesti ca ramai fara nimic.Asta daca nu esti deja in aceasta situatie.

Scarba

Multe lucruri pot scarbi un om.Unele mai inocente sau banale,altele ceva mai severe.Ajung insa in momentul,in care nu cu maxima fericire declar: mi-e scarba de tara mea.Nu comit o blasfemie,si poate unii din voi se vor regasi pe aici,ascunsi printre sentimente ce stau a rabufni.
Ma imbolnaveste fiecare lipsa de respect,de la o persoana careia ii vorbesc calm si intelegator,dar care imi urla cuvintele,pana la cei care ma trezesc batandu-mi in geam la ora 6 duminica dimineata.Ma supara mizeria de pe strazi,si faptul ca nu pot sa ma plimb seara prin orase fara sa nu fiu nevoit sa inghit mii de mirosuri putrede si tone de praf.Ca merg de la facultate acasa si calc intr-o balta de adancimi colosale facand baie la picioare.Ca functionarii,de la postas pana la administratia fiscala bubuie de idiotenie.Ma scarbesc profesorii care nu mai predau altceva decat fugar si incompetent,si totusi nu scapa o ocazie de a iesi in strada.Vedetismele si fotbalul de la televizor.Salamul cu sunca si...oase.Semnalul prost la telefon.Minciunile pe care le aud zi de zi,si faptul ca zi de zi,nimeni nu da doi bani pe mine,pe tine,pe noi toti.
De ce mai sunt aici?Pai am si eu o mana de prieteni, un frate.Probabil o fata care nu ma minte,si muntii.Altfel eram plecat de mult.Intr-un loc unde sunt respectat cat respect si primesc ce am platit.Unde sunt liber sa gandesc,dar mai ales,liber sa nu fiu scarbit

Undeva, candva, oarecum

Ieri,cand eram fericit,ma uitam la un film.Nu stiu daca are vreun sens sa-i mentionez numele,insa o voi face.Astronaut Farmer.Multi actori necunoscuti, si Bruce Willis,intr-un rol mai putin decat secundar.Ce e drept,cine isi mai permite sa-l angajeze pe Willis ca principal?In fine,sa nu ma indepartez de ideea centrala.Nu e un film de nota 10,nu e ceva extraordinar la prima vederea.Insa m-a pus pe ganduri.Si orice situatie sau persoana care ma face sa cad in mine,e extraordinara.
Mi-am dat seama cat suntem de imprastiati,cat de mult ne-am indepartat de ceea ce e corect sa fim.Nu in modul in care cineva va preseaza sa fiti,fie profesori, parinti, preoti.Ci in modul in care constiinta ta e de neatins.Pretindem si dorim sa avem drepturi mai mult decat altii,si cert e ca nu o meritam.Multi suntem papusi legate.Si ce e cel mai urat...nici nu mai trebuie sa ne controleze cineva.In numarul de luni din Saptamana Financiara,cineva mentiona termenul de "tembelizor".Si asa si este.Cati vad anumite grupari ca fiind extremiste sau teroriste doar pt ca asa e vorba.Cati credeti ca toate fundatiile umanitare nu ascund interese.Nu toate.Cati dintre voi credeti ca tarile din Africa sunt sarace rupte,ca toti mor de foame pe acolo?Poate prea multi credeti asta.Asa ca daca tot aveti internet,apucati-va,nu sa cautati informatii ci sa "spionati" tarile africane cu google earth.De exemplu,ei au sosele cum noi nu visam.In fine.
Ideea e ca toti par sa-ti spuna ce sa faci,si tu uneori esti revoltat.Fara sa te gandesti ca doar tu stii ce trebuie sa faci.Trebuie sa te asculti pe tine.Rupe-ti o zi,si fa asta.Poti si tu sa gandesti.
Nu vom vedea niciodata ca avem ceva,pana cand nu vom fii singuri,undeva,rupandu-ni-se sufletul la intelegerea faptului ca acum suntem intr-adevar singuri.Ca undeva pe drum,am lasat tot ceea ce conta.Pe cine conta.Si asculta-ma...o sa fie prea tarziu sa mai faci ceva.

Cel mai fericit

Eu?Am innebunit?Daca m-ar auzi cineva, ar rade, stiind cat de antipatic pot sa fiu.Si nu doar atat.Ci si o persoana "cu grave tulburari" care vede intotdeuna jumatatea goala a paharului.Corect pana aici.Pe langa dozale insurmontabile de paranoia,reusesc sa vad de fiecare data ceea ce e mai urat si mai anost in fiecare lucru,in fiecare om.Altii ar spune ca sunt practic, deoarece, hai sa nu ne mintim, ca ne cunoastem de atata timp,daca nu astepti marea cu sarea de la nu stiu cine,o sa iesi mai putin sifonat daca iti da marea,cu tot cu salinitatea e.Ar fii mai simplu pana si pentru mine,daca ar fii intotdeauna asa.In acest mod nu poti fii dezamagit.Problema e cand incepe sa-ti pese,si primesti palma dupa palma.Nu stiu de ce,nu stiu cum.Insa avand situatia asta,pot sa zic azi,ceva ce nu am zis niciodata.Sunt cel mai fericit om.Da,stiu ca e cat se poate de subiectiv,si insuficient.Si nu,nu am castigat la loterie sau oriunde altundeva.

Mi-am dat seama insa ca eu ma pot bucura de aproape orice lucru din lumea asta,lucruri pe care unii le pierd,doar pentru ca refuza sa le aiba.Nu exista nicio piedica,si cerul nu e limita.O sa fii si tu fericit,chiar daca nu vei simti neaparat o stare de extaz.Sufletul tau va fii fericit.Atunci cand nu o sa te mai temi de intuneric,de moarte ,animale salbatice, catastrofe naturale.E pe cat se poate de firesc sa le accepti,pentru ca sunt parte din tine,tot ce e natural.Fiecare lucru e o consecinta.O sa fii fericit cand vei intelege ca nu exista una sau mai multe zeitati care guverneaza binele si raul,cand crestinii isi vor da seama ca Biblia e o copie si glosar de scrieri pagane mult mai vechi,cand islamicii vor intelege ca nu vor fii rasplatiti pentru uciderea altora.

Toate astea venind de la cineva suprimat de tente sinucigase,cineva care insa crede in orice lucru si orice fiinta din Univers.Stiu ca si de acum voi avea de trecut hopuri si de sarit prapastii,si le voi face,singur,fiecare la randul lor.Pana atunci,in aceasta zi,voi multumi oricui ca exista.Pentru ca astazi,eu sunt cel mai fericit.

De prin balarii

Cine crede sau zice ca m-am schimbat, arata doar ca nu m-a cunoscut niciodata.

Nu mai repet ce am zis, nu pentru ca mi-e lene, ci pentru ca e prea tarziu.

Cine a zis ca banii nu aduc fericirea,cred ca facea referire la banii din Monopoly.

Nu-mi permit sa am incredere in tine. E mai bine sa ma urasti tu decat eu pe tine.

Eu nu gresesc,ci imi sustin ideea in orice mod.

Daca ar trebui sa numar toti prostii, ar trebui sa reiau iarasi studiile despre cuantica.

Daca ceva e prea insignifiant pentru tine,ma voi ocupa eu si de el.

Spui ca sunt plictisitor sau enervant?Incearca sa traiesti cu mine toata ziua.Eu o fac.

Za blog

Hehe,toata lumea are blog?Si eu,eu de ce mi-am facut?De ce iti trimit eu tie mass-uri si mesaje sa intri aici?De plictisit?Ca vreau sa ma cunosti/intelegi/admiri (!)?Nu.Speram ca esti o persoana care esti capabila sa vezi lipsuri in ceea ce zic,si sa-mi dai in cap.La propriu,la figurat,cum vrei.Eu nu-s fata sa pot sa pun poze sexoase cu mine,si mie nici nu mi-a scris Mircea Badea sa-mi zica ce fan mare este el.Cele doua blog-uri ale mele sunt total inutile,si poate capricioase.Pe blog-ul cu poezii ,imi dau impresii ca as fii bun in versificatie,iar pe blog-ul asta bat campii cand pot si cum pot eu.Ca sa citez pe cineva,intr-o discutie despre telefoanele mobile,urmatorul trend o sa fie nu cine are cel mai tare blog,ci cine nu are blog.Oricum,ale mele intra practic in sfera fara blog.De asta zic,astea sunt blog-uri fara blog,atat de inutil,incat nu cosider ca deranjez daca din cand in cand mai scriu si eu pe aici.Si poate dupa ce mor,destul de curand probabil,o sa intre vreun critic literar si,nu,nu o sa spuna ca am scris ceva folositor,sau cu scop,ci ca,"idiotul avea dreptate"

Scrisoare de ramas (bun?)

Te intrebi poate ce lucruri mai port acum in gand,ce idei ma mai bantuie si nu pot sa-ti dau un raspuns.Nu stiu cum ajung in locuri in care nu trebuie sa fiu,si nu stiu nici de ce se intampla asta.De cele mai multe ori e greu sa fac ceea ce trebuie,iar acum nu e greu ci aproape imposibil.De ce ma simteam bine?Am inteles.Pentru ca am fost mai aproape de tine.Fara vreo soapta,fara nicio tresarire de atingere,ci doar mai aproape.
Acum trebuie sa ma intelegi si tu pe mine,trebuie sa intelegi ca nu pot sa mai merg pe un drum,care stiu ca in cele din urma,sub o forma sau alta ma va aduce la tine.E de-a dreptul idioata gandirea asta,insa uneori trebuie sa o fac.Pentru ca sunt nimic de dorit,si ceva ce nu poate fii ceea ce e oricine.Pe scurt,nu vreau sa ajung in punctul in care te voi face sa suferi.
Si ca ma gandesc la ochii tai,sa ii vad sclavi ai lacrimilor,sau ca inima ta e impunsa de suferinta.Otrava mea e mai bine sa o gusti putin,acum,decat mai mult,iar apoi sa fie prea tarziu,ajungand pana la urma sa fii ceea ce sunt...eu.
Nu am vorbit mult timp,te-am pierdut oarecum,prin paginile unei carti,si nu am inteles cat ti-am dus dorul decat cand te-am gasit din nou.Si inteleg de ce.
Tocmai de accea nu iti cer sa ma ierti,si de aceea nu iti spun in fata,pt ca toata fiinta ta m-ar face sa raman.Sa raman intr-un loc unde nu trebuie sa fiu,nu pt ca nu mi-as dori asta,ci pentru ca e mai bine pentru tine

Ganduri de noapte (buna)

Cine ma cunoaste asa,cat de cat,isi poate face o idee despre cat de insomniac sunt.Noaptea trecuta a fost una din obisnuitele mele escapade in lumea celor celor ce nu dorm.Era ora 4,si am inchis ochii doar sa clipesc.Nu mai dau de mult vina pe cantitatile industriale de cafea si nici pe gandurile care incep sa ma vaneze cand ma asez in pat.Si asa prima mea activitate de 1 april a fost sa pacalesc somnul.
Am iesit afara,intr-o incercare de rutina de a vedea stelele.Insa nimic.Nici una.Doar nori grosi,care acopereau din colt in colt tot cerul meu.Dar nu puteam fi trist.A inceput sa picure.Si cum sa nu ma bucur eu de ploaie?Ea e tot ce poate sa ma ierte.Cu propria ei vointa,se alatura celui mai dulce vant,ce aducea cu el un aer proaspat,coborat parca din varfurile muntilor.Si tot ceea ce simteam ma facea sa cred ca visez.
Si cum stateam asa,ca o statuie in noapte,ma minteam.Vroiam sa cred ca nu sunt singur,ca undeva,in noapte,cineva face exact ce faceam eu.Ca crede in tot ce pot sa cred eu.Am cerut un semn,dar nu am primit raspuns.Nu era nimeni acolo cu mine,si,nu va fii niciodata.Am plecat sa dorm,si cred ca in jurul orei 6 am adormit.Am adormit gandindu-ma la faptul ca nu sunt nimic uman,si drept rasplata sunt inima vantului,veselia ploii,tristetea padurii.Sunt singur acum,pana cand cineva nu va ma fii uman,si va putea sa ma cheme.

Sunt misogin

Nimic nu e mai la moda decat eterne discutii pe tema asta.La fel cum nu pot intelege de ce "cuceritorii" sunt "barbati" iar "cuceritoarele" sunt numite "tarfe",asa nu pot nici sa inteleg de ce cand vine vorba de o confruntare a sexului frumos(nu slab-nu risc procese) cu reprezentantul masculin, femeia e libera cugetatoare,independenta,iar barbatul e un porc misogin.Adica fiecare are rolul lui.Daca esti femeie ai nevoie si de clipe de tandrete,si de momente in care sa implanti steagul intr-un pisc necucerit.La fel si cu barbatii.Ca auzeam cazuri de femei care se plangeau "barbatii sunt niste porci misogini,care fac pe durii si au nevoie de afectiunea unei femei".I mean...what the fuck...ultima data cand am verificat pe mine,nu eram din piatra sau aliaje metalice,asa cum pot paria ca nici ceilalti nu sunt.Ca ce e rau daca odata vrea muschiul meu de "macho" sa faca baie cu spuma...sau ca in loc de bere si whiskey vreau un vin sau lichior...Eu nu sunt cel care le intreaba pe fete de ce vor usi deschise,o zi a lor,sa fie invitate prin te miri ce draci de localuri,cand ele vor drepturi egale cu toti.eu de ce nu am primit martisor anul asta?
E placerea mea poate sa fac ceea ce consider eu ca trebuie facut pentru femeile care au importanta in viata mea.Eeee...dar cand treburile nu se rezolva usor,ies in strada si isi dau foc la sutiene...pai...acum vreau sa ma gandesc...procentual...cati barbati le cer femeilor sa poarte sutiene...1% poate (prietenii stiu de ce :) ).
Vreau ca de azi,cand ies pe strada,si vad o doamna/domisoara care face pe inteligenta,fie ca e vanzatoare in magazin,fie ca composteaza bilete in mijloace de transport,sa pot sa spun tot ce vreau,si ea sa se uite inapoi catre mine,nu gandindu-se "uite misoginul"...ci "uite unul fara robinet".La urma urmei daca me calca cineva pe ..siret,putin imi pasa daca e femeie sau barbat.

M-am trezit

Ultima data cand m-am pus sa dorm,nu stiu exact ce data era,deci nici cat timp de atunci a trecut nu stiu.Imi amintesc doar ultimul an,si cat mi se parea de firesc.Insiruirea unor anotimpuri,ce aveau fiecare ceva special.Nu extraordinar,insa ceva ce era demn de atentie,ca si primii pasi ai vreunui nou nascut.Nu o sa o dau in stanga si dreapta cu "cat de minunata este viata",pentru ca inainte sa adorm nu era minunata.Iar acum sunt mai sigur decat niciodata ca nu e.Ma uit in jurul meu,privesc,chiar asist uneori la distrugerea lucrurilor,si ce e grav,cateodata nu realizez asta.

Acum m-am trezit si vad cum cei nevinovati sufera in locul celor ce o merita.Cum locuri in care vedeam cum rasar primele flori,sau primii ciulini,acum sunt gropi de gunoi.Cum padurile care ma aparau,acum sunt niste cioturi pe un deal.De ce?Nu stiu.Si deci pot doar sa privesc ingheturi in zi de vara,ninsori neasteptate,ploi acide,ape otravite.Pot sa le astept si sa ma bucur pentru fiecare dintre ele,pana cand cel din urma om va plati.Poate voi fi deja de mult prea mult timp nu adormit,ci mort.Insa voi continua sa port in mine bucuria sfarsitului.Toti se tem de "Sfarsitul lumii",visand nu-stiu-ce fiinte fantastice cum coboara din ceruri si zdrobesc tot in cale.E o singura problema.Noi nastem distrugere,iar pamantul nu va mai naste viata.Acum imi pare rau ca am dormit.Acum e tarziu.

Celei pierdute

Printre lucrurile ciudate care se abat prin viata unui om,gasesc adesea unele care nu doar ca sunt ciudate,ci pe care nu le pot explica in niciun fel.Si ii scriu celei pierdute,ca sa arat ca inca vreau,ca inca incerc sa fac lucrurile asa cum ar trebui facute.Nu normal,pt ca pana la urma totul este oricum mai putin normal.Ca am intalnit-o bizar,sau mai mult ca nici nu am intalnit-o.O oarecare briza marina in mijloc de munte,si cum era normal,m-am si oprit din drumul meu.O secunda,doua,ce mai conteaza cate sunt,atata vreme cat pot sa-i rup din timp si pentru mine,ca pot sa stau alaturi de ea.

Asa am lasat la o parte ceea ce indrumatorii mei m-au invatat,asa am uitat de mine,si m-am lasat scufundat intr-un gen de fericire,implinire,care imi astupa fiecare por.Si ma gandeam ca sunt intreg;dar de cate ori am crezut oare astfel?Poate de prea multe ori,poate de prea putine.Ce ma mai facea sa cred oare in aceasta idee,si oare ce ma facea sa nu o uit,sa o tin mereu in minte,prospata,frageda si...gata sa fie zdrobita inca o data.

Eram doar noi doi fara ca vreunul sa stie de ce ne aflam acolo,atunci,sau poate doar eu nu stiam.Erau doua priviri incrucisate,care duceau cu ele cuvintele,sclipirea si inocenta ei pe de o parte,iar pe de cealalta linistea,umbrele si pacatele mele.Si totusi,se impleteau asa de poetic incat aproape am uitat cine eram inainte,sau ce urma sa fac.Atat de departe a reusit sa-mi fie aproape.Mi-a dat sufletul ei fara sa ceara nimic in schimb,si...l-am luat,purtandu-l cu mine,oriunde,peste vise si cosmaruri,prin noapte si zi.

Acum,sa imi scot din cap imaginea,atingerea ei,sau vraja cuvintelor rostite de ea...imi e imposibil.Imposibil pt ca nu vreau sa mai alung momente din viata mea.Surad totodata gandindu-ma ca de fapt nu i-am vazut ochii niciodata,si ca atingerea mea nu i-a poposit pe tample.O fi fost doar un vis?Ceva sa ma rupa din noaptea mea?Nu.E a cea pierduta.

Si ma intreb ce e cu mine?Ce e in mintea mea,uitandu-mi rostul sau poverile mele...si nu am niciun raspuns.Caci dintre-atatea blesteme ca ma infasoara,ea a trecut de ele,ajungand in mine.Ea a trecut de mine.Si acum nu-i mai scriu brizei din ea...ii scriu celei pierdute.

O parere

Stau si ma mai intreb cateodata cat de prosti sunt unii oameni.Imi aduc aminte,in urma cu vreo 2 ani cand casuta de mail imi era "rupta" de invitatii pentru a ma alatura nu-stiu-cui, pe nu-stiu-ce site nou. Cica HI5 .Din lipsa de ocupatie,ori simpla prostie, m-am inscris.Stiu, pot si sa ma "dezabonez". Acum insa am de gand sa folosesc HI5 pentru a-mi creea alte idei. Si sa va spun, dragii si dragele mele ce e HI5. Un prieten imi zicea ca site-ul asta e cam...gay. Poate. Dar am descoperit alte lucruri. Pe Hi5 sunt omniprezente domnisoare, iesind din sectia de politie ca proaspete si mandre posesoare a unei minunatii (pe care o considera a 8-a minune a lumii), cunoscuta de altii drept carte de identitate. Farmec. Si se pun fetitele, carora mami si tati le-au pus Internet (fara sa le traga un drag de firewall cu parental control), vezi doamne sa se educe fetele, pe "cetuit". Le si vezi, in tot felul de pozitii (mai multe ca in Kama Sutra), pozand in speranta frangerii inimii unui print. Visatoare, ar face orice sa cada-ntr-un penis, sau sa faca orice cu el, devenind astfel ele insele staruri. Asa am ajuns fratii mei, la fetele astea. Parapante in devenire care o s*g si se fac ca o s*g pana ajung epave. De aici pleaca in cautarea unuia care sa o mai ia.Tipul frustrat, batjocorit in tinerete de aia care i-au “rapit” virginitatea viitoarei iubiri; fata de care vorbeam. Baietii. Pfai. Toti cu poze la bustul gol, lasand comentarii stupide, foarte stupide si dureros de stupide. Majoritatea la fete. Care fete? Cele de sus. "Vai ce buna esti" , "Ce cur ai"...etc... limbajul animal care tradus inseamna... vrei sa ajung la tine in chiloti? Toti mare macho si tupeisti de mama focului. Manelisti notorii. Si repet. Foarte puternici in spatele unei tastaturi. Asta am ajuns sa fie lumea. Toti cu nasul pe sus si un "roman" de Coehlo la activ.Toate sunt Ilene Cosanzene si toti Feti-Frumosi. Atat de romantic, ca ma deprima.Ce dracu mai e romantic la voi? Maimute epilate. Asa ca baieti, mai multe poze la bustul gol, sa vi se vada patratelele, pictate parca de Michelangelo (nu, nu testoasa ninja) sau scluptate de DaVinci (stiu ca de asta ati auzit...dar nu de unde trebuie). Ce e cel mai rau...chestia asta se intinde dincolo de Hi5. Si asta a ajuns un gen de bordel electonic, incriptat pe niste servere apartinand unei persoane foarte plictisite, care nu avea ce face cu banii...
Prietenului meu ii spun...nu e site gay...totusi, poate era mai bine daca era.

Moartea sufletului

Nu iti lasa sclipirea sa moara.Nici visul nu ti-l lasa atins de uitare.Vor fi cei care te cunosc,care iti stiu slabiciunea,cei pe care odata i-ai protejat.Lor le esti superior,prin fiecare por al trupului tau.Insa se vor satura,si vor crede ca sunt totuna cu tine.Dar sa stii,ca nu vor fi niciodata asemeni tie,chiar daca vor stii toate lucrurile dupa care tanjesti.Tu ai caracter.Lasa-i,paraseste-i,si du-te.Nu te uita inapoi.Cei straini de tine,te vor intelege,si iti vor recunoaste meritele.Asa ca nu-ti lasa sufletul sa moara,otravit de invidia celor pe care odata,mandru,ii prezentai ca fiind prietenii tai.

Minciuna

Un început apoteotic, un sfârşit eroic, rareori tragic.Asta are în componenţă aproape orice poveste.Că o auzim la televizor, în presa scrisă, într-un cerc de cunoscuţi sau oriunde altundeva, povestea de care vă spun, e „muncită”.Într-o formă sau alta, indiferent de mod, minciuna îşi croieşte drum în fiecare întâmplare povestită.Ea e cea care înfloreşte peisajul,ea transformă fapte banale prin natura şi consecinţele lor, în acţiuni demne de romane.Sădită cât de adânc posibil de cel care a cumpărat-o cu preţul echivalent al demnităţii, această sămânţă dă roade imediat.Creşte repede, aducând cu ea un potenţial efect de domino, unde piesele cad una după alta cu o repeziciune fantastică.Şi când mă gândesc că a fost necesar doar un imbold, atunci încep să mă tem cu adevărat de ceea ce ar produce posibila „minciună perfecta”.Minciuna e un mecanism, dureros de complex, care îşi produce singur energia necesară dezvoltării şi funcţionării lui.Mă gândesc câte lucruri minunate am putea crea dacă ne-am folosi resursele în acest scop.Şi nu să îmbrobodim pe cei din viaţa de zi cu zi cu cine ştie ce basme, doar ca noi să păream piese de rezistenţă ale Universului însuşi.Prosperitate? Nu. Mult mai mult. Cred că dacă ai citit fiecare pagină până aici,ştii deja că nu am concepte şi planuri divine. Nici vise stupide în care cred cu încăpăţânare şi care aş crede că sunt perfectibile şi realizabile.Nu împing limita într-atât.Dar măcar cu ceva procente,viaţa ni s-ar uşura.Însa se pare că o activitate plăcută pentru unii,cum e minciuna, nu poate fi înlocuită cu altceva.Nu se vrea asta din comoditate sau din teamă.Din teama că cei ce ne înconjoară ar putea să vadă cine suntem cu adevărat.Şi unde ar fi atunci eroul din tine? Minciuna e un rege ce are o vastă împărăţie şi un număr record de supuşi.Sunt şi ei împarţiţi pe straturi,în funcţie de scopul minciunii lor.Astfel,oricât de tâmpit aş părea, nu pot să neg faptul că eu cred cu adevărat în minciuna „scut”. Aceasta nu serveşte să-ţi împopoţonezi imaginea.Ea are un rol mult mai plauzibil.Rolul de a-i proteja pe cei din jurul tău, persoanele la care ţii enorm. Atenţie.Mulţi însa folosesc scuza aceasta (scopul nu scuză mijloacele) pentru a-şi justifica acţiuni anapoda,sau pentru a încerca să-şi acopere urmele. Minciuna „scut” standard e mică de dimensiuni.Descoperirea ei nu ar putea răni pe nimeni, eventual ai putea creşte (real) în ochii celor pe care ai încercat să-i ţii sub aripa ta protectoare.Minciuna intră acolo unde corespondentul ei, Adevărul e lipsit parcă de orice farmec.Un adevăr nu aduce cu el aplauze, fiindcă ciudat, orice persoană,oricât ar minţi, are pretenţia să i se răspundă doar cu adevăr.E totodată un mod de consolare.Unii mint în aşa hal, încât ajung până şi ei să creadă acest lucru.E doar o altă pată pe care fiecare şi-o pune pe destin.Şi-o atribuie cu atâta sârg şi meticulozitate încât devine adesea mândru de ea.Şi poate e normal să fie astfel,când ceilalţi prin modul lor de a proceda, te încurajează să continui, să dezvolţi şi să susţi minciuna.O activitate abjectă ce denotă în mod evident superficialitatea de care poate da dovadă rasa umană.Dacă ar fi după mine, aş introduce pedeapsa capitală pentru idioţi, pentru mincinoşi, pentru toate scursurile societăţii.Din nou îţi zic faptul că nu sunt atât de nebun încât să consider că aş fi o minte luminată.De multe ori îmi dovedesc asta singur.Prin greşelile mele, prin ciudata mea incompetenţă de a mă face înţeles.Dar stau de multe ori şi mă uit pe stradă, în vreun parc, oriunde.Şi nu pot să cred că acele clipe vor trece fără să văd ceva ce mă dezgustă.Ce dezgustă raţiunea,şi chiar bunele moravuri.E greu,şi chiar doare.Încerc să ascult sfatul cuiva.Nu mi-a fost dat în mod direct, însă am reuşit să-l „prind”.Esenţa lui e că nu ar mai trebui să judec pe nimeni, ci să îi reneg pe toţi.Poate odată, undeva în viitorul îndepărtat voi fi capabil să fac asta.Până atunci, îi voi dispreţui în mod echitabil pe fiecare.

Lamuriri.(daca era cazul)

Ca orice alt lucru din lume,un blog ar trebui sa se incadreze exact intr-o tema,sau sa fie cat mai precis,pentru a avea un "public" cat mai apropiat de acea parte din populatie careia i se adreseaza blog-ul.Eu am inceput insa cu religia,si o sa merg mai departe cu absolut orice mi-ar trece prin minte ca ar fii bine sa stea scris pe undeva.Am facut cateva modificari,si am reintrodus niste "articole" ceva mai "dulci".Si voi continua sa o fac.Si asa se va forma si acel grup de oameni care vor citi ce scriu,si vor pune intrebari si-si vor exprima punctele lor de vedere,la fel cum se va forma un grup lezat de ceea ce am zis si voi zice,grup pe care-l voi aprecia si pentru injurii

Discutii ciudate

Internetul este un instrument puternic de influentare,puntand sa dea nastere unor noi concepte,sau macar sa transforme cate ceva in fiecare dintre noi.
Tot ce e gresit in aceasta privinta,tine de faptul ca aproape oricine poate creea haos,impartasind lucruri care pot doar sa distruga intelectul uman.Cea mai penibila parte e aceea ca nici nu se constientizeaza asta.
Ce vreau sa spun?Va rog vizitati linkurile date in acest blog.O sa intelegeti.Linkurile sunt date la jos,deasupra sondajului.Ele sunt marcate cu (A)-cele care sprijina ateismul si cu (C) cele pro-crestine.

Lucrurile de azi

De multe ori imi doresc sa nu ma fi nascut.Dar la fel cum suntem datori cu o moarte,am impresia ca suntem datori cu o viata.Una pe care nu am cerut-o,e drept,dar ce pot sa fac.Incercand sa adaptez dorintele mele actuale cu ceea ce ar trebui sa fie,tot ce pot sa inteleg e ca,trebuind sa ma nasc,as fi vrut sa o fac cu cateva secole in urma.Nu fug de greu,insa era mai simplu.Lumea de azi e deprimanta.Seaca si fara sens.Avem nevoie din nou de templieri,de azteci,de persani.De Atlantida noastra.

Un mod prin care ma rupeam de tot e natura.Caldura,furia,atingerea ei.Sa stai intins in iarba (un cliseu teribil,pe care poate l-as fi inventat).Sa fi ocrotit de umbra vreunui copac,sau o piatra rece sa se prefaca,in aceea liniste,pentru o clipa,piatra ta de mormant.Sa-mi arunc pe fata picuri de apa dintr-un iaz.Bine.Dar daca aleg azi sa fac lucruri de acest gen,si nu ajung intr-un loc departe,unde sa fiu sigur ca nu a fost nimeni,am toate sansele ca in iarba sa ma culc pe cioburi si doze de bere,copacul...sa nu mai fie acolo,ci sub ceasa de ceai a vreunui britanic dispus la a plati lemn masiv,iar piatra sa fie macinata si alaturata atat de cautatelor panouri de rigips si polistirenului expandat.Cat despre iaz...balti de deseuri petroliere...loc de deversari.

E suparator.E enervant chiar, pentru mine.Asa ca,sa simt din nou ca traiesc,ar trebui sa imi adun intr-un singur loc
,lacurile Finlandei,padurile Columbiei,stancile Noii Zeelande si iarba deasa a Scotiei.Toate astea,foarte putin probabile.Deci voi ramane cu anxietatea.

Religie?

Îmi atrag poate vorbe urâte şi sentimente potrivnice datorită acestui caracter.Uneori prea libertin în gândire,îmi permit să contest lucruri la care mulţi din jurul meu nu le-ar pune la îndoială existenţa.

Şi zic:Dumnezeu nu există.Asta o simt.Iar lucrurile pe care le simt, le spun, şi viceversa, neîncercând să mă ascund de ceea ce eu însumi creez.Nu mă consider avangardist şi nici ridicol nu încerc să fiu.Nu pun toate lucrurile pe seama logicii şi a raţiunii, pentru că majoritatea lucrurilor ce ne străbat viaţa, sunt oricum, numai logice nu.Nu o să fiu ipocrit,şi nu vreau să fiu luat în braţe de aceia care asemeni mie spun că Dumnezeu nu există.Motivele noastre ar fi pur şi simplu diferite.Ei apelează la un gen de vandalism profan.Un teribilism de doi bani.Hulesc şi iau în batjocură numele şi conceptul de Dumnezeu.Pe aceştia îi dispreţuiesc.Nu te făli cu acţiunile tale.Nu zic să fi modest; eu nu sunt.Dar să strigi lucruri găunoase doar ca ceilalţi şi mai reduşi intelectual decât tine să-ţi admire „curajul” mi se pare o treaptă înaltă de patetism.Mai sunt şi acea categorie,care,la fel consideră că e bine să fi admirat de tot soiul de debili, şi, în consecinţă hulesc şi scuipă religia.Însă ajunşi singuri, rămânând doar ei cu sufletul(?!?) lor,se căiesc (nu ştiu cât de sincer) şi se roagă.Înţeleg că iertarea este mare,şi a tuturor,dar asemenea oameni,sau mă rog...marionete se bucură din partea mea doar de repulsie.Mă dezgustă.Mă fac să îmi fie din nou greaţă că trăiesc în această lume.Pentru că atunci când crezi cu adevărat în ceva, nu ar trebui să fi atât de laş încât să-ţi ascunzi convingerea.

Nu mă regăsesc în aceste cazuri.Nu hulesc,pentru că nu am ce huli.Există conceptul de Rău.Există conceptul de Bine.Noi le-am botezat, şi noi reuşim să facem din ele ceea ce vrem, sau nu.Noi controlăm aceste lucruri, în funcţie de acţiunile sau inacţiunile noastre.Nu trebuie să existe un Dumnezeu sau un Satan care să supravegheze fiecare partea lui de turmă.

Înţeleg totuşi necesitatea religiei.Unii ar face rădăcini pe acasă.Alţii au nevoie să creadă că nu sunt singuri,că cineva,de undeva, „de sus” are grija ca felia lor de pâine cu unt să cadă cu partea unsa în sus.Deci unii merg la meciuri, alţii dorm, şi alţii merg la biserică.Pe de altă parte,o cred chiar necesară.Nu aş fi primul care emite ipoteza că religia e un mijloc de controlare a maselor de oameni.Eu nu îi vreau pe oameni orbi şi controlaţi.Însă nu pot să nu iau în calcul nivelul de criminalitate care ar creşte ca Prâslea cel Voinic...Să ne gândim doar câţi sunt cei care nu fură, cei care nu ucid, strict(!!!) din cauza celor zece porunci.Da, acelea de pe muntele Sinai, acelea pe care Moise le-a distrus odata.Hai că mai ştiu şi eu religie.Că oare cum altfel aş fi putut deveni ateu, fără a citi Biblia şi a-mi pune întrebări.Bine. Nu sunt eu inteligent de mama focului.Dar când pun întrebări simple oamenilor ce se ocupă cu aşa ceva (preoţi, şi nu numai), iar răspunsurile primite sunt evazive şi laconice, am tot dreptul să pun la îndoială activitatea ce le aduce pâinea( noastră cea de toate zilele) pe masă.

Pot convieţui cu religia, fără nicio problemă.Şi mi se pare firesc astfel.Însă există situaţii ce mă ucid mental.Nu neapărat ucid.Însă îmi scot uşile din ţâţâni.Înţeleg...fiecare e liber să-şi aleagă religia.Dar, lăsaţi-mă în pace.Urăsc să fiu oprit pe stradă şi să înceapă să mi se toarne texte de genul „noi suntem adevărata biserică a lui Dumnezeu”.Mă enervez atât de tare încât aş putea să fac multe.Unde mai pui că sistemele religioase au devenit mai ceva ca sistemele economice şi tranzacţiile bursiere.Parcă ar fi trusturi, care, îţi oferă un pachet de servicii business class.Adică...hai la noi la biserică...îţi dăm: haine, mâncare, excursii, etc.Să nu uităm de „pace spirituală”.Şi aşa se vând unii,de zici că-s mercenari...Că doar o să îi vezi şi pe ei într-una din zile că te opresc să-ţi zică „Noi suntem adevărata biserică”.Mergeţi dom’le la muncă dacă vreţi haine, excursii şi alte avioane zburătoare.Genul ăsta de religie...de fapt cei ce o produc...sunt nişte non-valori.Ş dacă ar exista Iadul, le-aş zice, cu dragoste în suflet, „Ne vedem acolo”

Dar avem şi situaţii în care enoriaşii se închină cu atâta foc la nişte icoane, schelete şi oameni, încât iarăşi mă enervează îndoctrinarea şi lipsa de gândire.Sau, creştini fiind, îi văd cum se calcă în picioare, se înjură ca la uşa...bisericii când vor să pună mână pe o sticlă de agheasmă (vezi Boboteaza sau Izvorul Tămăduirii),în care înainte cu câteva zeci de minute se găsea...rachiu.Na,poftim.Lecţii de religie...dar mai ales de morală.

Ce e rau iarasi,se confunda ateismul cu satanismul.Cu venerarea Diavolului,fara sa le dea o clipa prin cap ideea ca ateismul presupune negarea existentei ORICAREI divinitati,nu numai existenta lui Dumnezeu.Din pacate greseala asta exista si in dictionare.Dar sa o las asa.Eu satanistul versus crestinul de azi,cel care ma numeste pe mine idolatrul intunericului,si pe el,of,sfantul.Ca te joci de-a integritatea moarala...cu mine?Pai esti o fata care habar nu ai ce vrei in viata.Pui pe unde apuci poze cu tine cat se poate de despuiata,cersind atentie.Te balangani in discoteci imbibata bine in "cocktail-uri",si cel mai probabil iti termini seara in vreun pat strain.Sau esti un baiat,rupt din Soare,puternic,incat actorii filmului 300 te invidiaza.Frumos,de mai mai Angelina l-ar lasa balta pe Brad.Te alcoolizezi bine din banii parintilor,fumezi,iti spargi venele,si esti compania domnisoarei de mai sus...Ei,si atunci stau si ma gandesc.Cine e mai bun?Eu satanistul,sau tu,credinciosul.Eu care pot dormi impacat (nu ca tu nu ai putea dormi la fel-e usor sa nu-ti pese)sau tu.Eu care incerc,sau tu care doar visezi.Alege tu partea,dar mai ales judeca dupa ce cunosti.