Ganduri de noapte (buna)

Cine ma cunoaste asa,cat de cat,isi poate face o idee despre cat de insomniac sunt.Noaptea trecuta a fost una din obisnuitele mele escapade in lumea celor celor ce nu dorm.Era ora 4,si am inchis ochii doar sa clipesc.Nu mai dau de mult vina pe cantitatile industriale de cafea si nici pe gandurile care incep sa ma vaneze cand ma asez in pat.Si asa prima mea activitate de 1 april a fost sa pacalesc somnul.
Am iesit afara,intr-o incercare de rutina de a vedea stelele.Insa nimic.Nici una.Doar nori grosi,care acopereau din colt in colt tot cerul meu.Dar nu puteam fi trist.A inceput sa picure.Si cum sa nu ma bucur eu de ploaie?Ea e tot ce poate sa ma ierte.Cu propria ei vointa,se alatura celui mai dulce vant,ce aducea cu el un aer proaspat,coborat parca din varfurile muntilor.Si tot ceea ce simteam ma facea sa cred ca visez.
Si cum stateam asa,ca o statuie in noapte,ma minteam.Vroiam sa cred ca nu sunt singur,ca undeva,in noapte,cineva face exact ce faceam eu.Ca crede in tot ce pot sa cred eu.Am cerut un semn,dar nu am primit raspuns.Nu era nimeni acolo cu mine,si,nu va fii niciodata.Am plecat sa dorm,si cred ca in jurul orei 6 am adormit.Am adormit gandindu-ma la faptul ca nu sunt nimic uman,si drept rasplata sunt inima vantului,veselia ploii,tristetea padurii.Sunt singur acum,pana cand cineva nu va ma fii uman,si va putea sa ma cheme.