Undeva, candva, oarecum

Ieri,cand eram fericit,ma uitam la un film.Nu stiu daca are vreun sens sa-i mentionez numele,insa o voi face.Astronaut Farmer.Multi actori necunoscuti, si Bruce Willis,intr-un rol mai putin decat secundar.Ce e drept,cine isi mai permite sa-l angajeze pe Willis ca principal?In fine,sa nu ma indepartez de ideea centrala.Nu e un film de nota 10,nu e ceva extraordinar la prima vederea.Insa m-a pus pe ganduri.Si orice situatie sau persoana care ma face sa cad in mine,e extraordinara.
Mi-am dat seama cat suntem de imprastiati,cat de mult ne-am indepartat de ceea ce e corect sa fim.Nu in modul in care cineva va preseaza sa fiti,fie profesori, parinti, preoti.Ci in modul in care constiinta ta e de neatins.Pretindem si dorim sa avem drepturi mai mult decat altii,si cert e ca nu o meritam.Multi suntem papusi legate.Si ce e cel mai urat...nici nu mai trebuie sa ne controleze cineva.In numarul de luni din Saptamana Financiara,cineva mentiona termenul de "tembelizor".Si asa si este.Cati vad anumite grupari ca fiind extremiste sau teroriste doar pt ca asa e vorba.Cati credeti ca toate fundatiile umanitare nu ascund interese.Nu toate.Cati dintre voi credeti ca tarile din Africa sunt sarace rupte,ca toti mor de foame pe acolo?Poate prea multi credeti asta.Asa ca daca tot aveti internet,apucati-va,nu sa cautati informatii ci sa "spionati" tarile africane cu google earth.De exemplu,ei au sosele cum noi nu visam.In fine.
Ideea e ca toti par sa-ti spuna ce sa faci,si tu uneori esti revoltat.Fara sa te gandesti ca doar tu stii ce trebuie sa faci.Trebuie sa te asculti pe tine.Rupe-ti o zi,si fa asta.Poti si tu sa gandesti.
Nu vom vedea niciodata ca avem ceva,pana cand nu vom fii singuri,undeva,rupandu-ni-se sufletul la intelegerea faptului ca acum suntem intr-adevar singuri.Ca undeva pe drum,am lasat tot ceea ce conta.Pe cine conta.Si asculta-ma...o sa fie prea tarziu sa mai faci ceva.

Cel mai fericit

Eu?Am innebunit?Daca m-ar auzi cineva, ar rade, stiind cat de antipatic pot sa fiu.Si nu doar atat.Ci si o persoana "cu grave tulburari" care vede intotdeuna jumatatea goala a paharului.Corect pana aici.Pe langa dozale insurmontabile de paranoia,reusesc sa vad de fiecare data ceea ce e mai urat si mai anost in fiecare lucru,in fiecare om.Altii ar spune ca sunt practic, deoarece, hai sa nu ne mintim, ca ne cunoastem de atata timp,daca nu astepti marea cu sarea de la nu stiu cine,o sa iesi mai putin sifonat daca iti da marea,cu tot cu salinitatea e.Ar fii mai simplu pana si pentru mine,daca ar fii intotdeauna asa.In acest mod nu poti fii dezamagit.Problema e cand incepe sa-ti pese,si primesti palma dupa palma.Nu stiu de ce,nu stiu cum.Insa avand situatia asta,pot sa zic azi,ceva ce nu am zis niciodata.Sunt cel mai fericit om.Da,stiu ca e cat se poate de subiectiv,si insuficient.Si nu,nu am castigat la loterie sau oriunde altundeva.

Mi-am dat seama insa ca eu ma pot bucura de aproape orice lucru din lumea asta,lucruri pe care unii le pierd,doar pentru ca refuza sa le aiba.Nu exista nicio piedica,si cerul nu e limita.O sa fii si tu fericit,chiar daca nu vei simti neaparat o stare de extaz.Sufletul tau va fii fericit.Atunci cand nu o sa te mai temi de intuneric,de moarte ,animale salbatice, catastrofe naturale.E pe cat se poate de firesc sa le accepti,pentru ca sunt parte din tine,tot ce e natural.Fiecare lucru e o consecinta.O sa fii fericit cand vei intelege ca nu exista una sau mai multe zeitati care guverneaza binele si raul,cand crestinii isi vor da seama ca Biblia e o copie si glosar de scrieri pagane mult mai vechi,cand islamicii vor intelege ca nu vor fii rasplatiti pentru uciderea altora.

Toate astea venind de la cineva suprimat de tente sinucigase,cineva care insa crede in orice lucru si orice fiinta din Univers.Stiu ca si de acum voi avea de trecut hopuri si de sarit prapastii,si le voi face,singur,fiecare la randul lor.Pana atunci,in aceasta zi,voi multumi oricui ca exista.Pentru ca astazi,eu sunt cel mai fericit.

De prin balarii

Cine crede sau zice ca m-am schimbat, arata doar ca nu m-a cunoscut niciodata.

Nu mai repet ce am zis, nu pentru ca mi-e lene, ci pentru ca e prea tarziu.

Cine a zis ca banii nu aduc fericirea,cred ca facea referire la banii din Monopoly.

Nu-mi permit sa am incredere in tine. E mai bine sa ma urasti tu decat eu pe tine.

Eu nu gresesc,ci imi sustin ideea in orice mod.

Daca ar trebui sa numar toti prostii, ar trebui sa reiau iarasi studiile despre cuantica.

Daca ceva e prea insignifiant pentru tine,ma voi ocupa eu si de el.

Spui ca sunt plictisitor sau enervant?Incearca sa traiesti cu mine toata ziua.Eu o fac.

Za blog

Hehe,toata lumea are blog?Si eu,eu de ce mi-am facut?De ce iti trimit eu tie mass-uri si mesaje sa intri aici?De plictisit?Ca vreau sa ma cunosti/intelegi/admiri (!)?Nu.Speram ca esti o persoana care esti capabila sa vezi lipsuri in ceea ce zic,si sa-mi dai in cap.La propriu,la figurat,cum vrei.Eu nu-s fata sa pot sa pun poze sexoase cu mine,si mie nici nu mi-a scris Mircea Badea sa-mi zica ce fan mare este el.Cele doua blog-uri ale mele sunt total inutile,si poate capricioase.Pe blog-ul cu poezii ,imi dau impresii ca as fii bun in versificatie,iar pe blog-ul asta bat campii cand pot si cum pot eu.Ca sa citez pe cineva,intr-o discutie despre telefoanele mobile,urmatorul trend o sa fie nu cine are cel mai tare blog,ci cine nu are blog.Oricum,ale mele intra practic in sfera fara blog.De asta zic,astea sunt blog-uri fara blog,atat de inutil,incat nu cosider ca deranjez daca din cand in cand mai scriu si eu pe aici.Si poate dupa ce mor,destul de curand probabil,o sa intre vreun critic literar si,nu,nu o sa spuna ca am scris ceva folositor,sau cu scop,ci ca,"idiotul avea dreptate"

Scrisoare de ramas (bun?)

Te intrebi poate ce lucruri mai port acum in gand,ce idei ma mai bantuie si nu pot sa-ti dau un raspuns.Nu stiu cum ajung in locuri in care nu trebuie sa fiu,si nu stiu nici de ce se intampla asta.De cele mai multe ori e greu sa fac ceea ce trebuie,iar acum nu e greu ci aproape imposibil.De ce ma simteam bine?Am inteles.Pentru ca am fost mai aproape de tine.Fara vreo soapta,fara nicio tresarire de atingere,ci doar mai aproape.
Acum trebuie sa ma intelegi si tu pe mine,trebuie sa intelegi ca nu pot sa mai merg pe un drum,care stiu ca in cele din urma,sub o forma sau alta ma va aduce la tine.E de-a dreptul idioata gandirea asta,insa uneori trebuie sa o fac.Pentru ca sunt nimic de dorit,si ceva ce nu poate fii ceea ce e oricine.Pe scurt,nu vreau sa ajung in punctul in care te voi face sa suferi.
Si ca ma gandesc la ochii tai,sa ii vad sclavi ai lacrimilor,sau ca inima ta e impunsa de suferinta.Otrava mea e mai bine sa o gusti putin,acum,decat mai mult,iar apoi sa fie prea tarziu,ajungand pana la urma sa fii ceea ce sunt...eu.
Nu am vorbit mult timp,te-am pierdut oarecum,prin paginile unei carti,si nu am inteles cat ti-am dus dorul decat cand te-am gasit din nou.Si inteleg de ce.
Tocmai de accea nu iti cer sa ma ierti,si de aceea nu iti spun in fata,pt ca toata fiinta ta m-ar face sa raman.Sa raman intr-un loc unde nu trebuie sa fiu,nu pt ca nu mi-as dori asta,ci pentru ca e mai bine pentru tine

Ganduri de noapte (buna)

Cine ma cunoaste asa,cat de cat,isi poate face o idee despre cat de insomniac sunt.Noaptea trecuta a fost una din obisnuitele mele escapade in lumea celor celor ce nu dorm.Era ora 4,si am inchis ochii doar sa clipesc.Nu mai dau de mult vina pe cantitatile industriale de cafea si nici pe gandurile care incep sa ma vaneze cand ma asez in pat.Si asa prima mea activitate de 1 april a fost sa pacalesc somnul.
Am iesit afara,intr-o incercare de rutina de a vedea stelele.Insa nimic.Nici una.Doar nori grosi,care acopereau din colt in colt tot cerul meu.Dar nu puteam fi trist.A inceput sa picure.Si cum sa nu ma bucur eu de ploaie?Ea e tot ce poate sa ma ierte.Cu propria ei vointa,se alatura celui mai dulce vant,ce aducea cu el un aer proaspat,coborat parca din varfurile muntilor.Si tot ceea ce simteam ma facea sa cred ca visez.
Si cum stateam asa,ca o statuie in noapte,ma minteam.Vroiam sa cred ca nu sunt singur,ca undeva,in noapte,cineva face exact ce faceam eu.Ca crede in tot ce pot sa cred eu.Am cerut un semn,dar nu am primit raspuns.Nu era nimeni acolo cu mine,si,nu va fii niciodata.Am plecat sa dorm,si cred ca in jurul orei 6 am adormit.Am adormit gandindu-ma la faptul ca nu sunt nimic uman,si drept rasplata sunt inima vantului,veselia ploii,tristetea padurii.Sunt singur acum,pana cand cineva nu va ma fii uman,si va putea sa ma cheme.