C'est fini

Altfel zis, s-a terminat. S-a terminat cu copilariile din capul meu. Cu impresiile cum ca ar fii ceva ce e de datoria mea sa fac. Am ajuns in punctul asta din viata,dupa ce am trecut cred prin toate celelalte. Am iubit, am urat, am suferit si am avut si portia mea de fericire. Strapuns de simtiri oarecare si ajuns in pragul in care il inteleg pe Don Quijote si lupta lui cu morile de vant, e momentul dragul meu cititor, sa pun armele jos. Am incercat sa vad adevaratele valori ale vietii.Sa cunosc adevarurile.Sa simt atingerea fara pata a femeii.In general sunt o persoana puternica,insa nu atat incat sa schimb lumea si astfel am hotarat sa fac ceea ce natura imi cere.Pentru a supravietui,si nu ca mi-ar fii draga neaparat viata,am nevoie de adaptare.Iar ceea ce am facut eu,pana in momentul asta, se poate numi oricum, mai putin adaptare.Astfel, precum o iscoada fara nimic de pierdut am decis sa schimb cartile. La dracu cu toata tevatura.Cu vorbitul elegant.Cu vorbitul din suflet si claritatea sentimentelor.Cu puritatea actiunilor.Daca e sa ma proiectez in trecut,m-as asemana oarecum cu un samurai.Cladit pe valori.Pe semnificatii profunde si reale.De acum insa,imi voi trada acest aspect pentru unu de shinobi,sau mai binecunoscutul ninja.Voi trada.Voi minti.Voi insela.Voi practica absolut orice m-ar tine "in viata" fara sa dau doi bani pe personele din jur.Astfel, adaptat in aceasta noua lume de care uneori ma temeam voi fii ceva mai mult.E tarziu drag cititor,asa ca o sa inchei.Nu inainte de a-ti spune ca daca vrei,iti voi raspunde absolut la orice intrebare pe care o ai, cu privire la ceea ce am zis sau zic. Pana atunci,welcome...welcome the new me!

Reactii adverse

Pot sa incep la fel de bine cu "Fa ce zice popa, nu ce face popa", si multi oameni traiesc cu falsele iluzii ale vietii. Nu iluziile in sensul prim inteles, cum ar fii sperantele unui oarecare viitor, ci himerele prezentului.Cum e atat de greu sa iti dai seama cine esti tu cu adevarat sau ceea ce vrei in viata. Mi se pare extraordinar de greu sa te apropii cat de cat de adevar, chiar daca incerci asta, si daca ti-o doresti. Cum traiesti zilnic cu lucruri care-ti plac, si care le consideri extraordinare. Or fii ele astfel, sau doar traiesti in starea asta pt ca nu ai avut acces la ceva mai mult? Dar ca vorbeam de adevar, asta e si cel mai sensibil punct. Potrivind discursuri de Miss World, incercand sa salvez lumea si copiii saraci din ea, mi-am dat seama ca toti "si-ar dori" ca persoanele din jurul lor sa fie sincere, oneste, serioase, dar si extrem de amuzante. Pe unde a fii amuzant e simplu si dificil in acelasi timp, gandindu-te ca poate mie imi pari amuzant dar ceilalti te vad ca pe o marioneta de prost gust.Dar fiindca e gust,si gusturile nu se discuta,sar peste, si va spun ca NIMENI nu suporta adevarul si onestitatea.Nu vorbesc de adevarul absolut,ci de cel cotidian.E frumos, si suna poetic sa pretinzi contrarul, dar lucrurile nu sunt asa. De cate ori scump cititor de blog, intr-un exces de zel te-ai apucat sa vorbesti cunoscutilor tai tot ceea ce credeai cu adevarat? A iesit vreodata bine? Ma indoiesc. Si cu cat vorbele sau actiunile tale se apropiau mai mult de persoana cu care aveai discutia, cu atat deveneai mai jenant, mai agasant si trebuia sa fii oprit cumva.Te-ai ales cu vorbe grele pe urma, sau, mai las, cu un zambet mai fals decat al Lisei Mona, si apoi sa nu mai auzi zile intregi, sau chiar deloc de vesti de la respectiva persoana. Iar daca nu ai facut asta niciodata, incerca.Incearca subiecte nu foarte personale, insa care sa bata granita.Si vei vedea.Merge si la indepartat persoane; nu trebuie sa urlii, sau sa jignesti.Adevarul doare asa cum e. Si in consecinta, nimeni nu-l vrea, desi asta striga in gura mare.
Ce insinuez deci, ce trebuie, sau ca e bine sa minti? Raspunsul :DA. Insa doar pentru a proteja persoanele la care tii, persoanele pentru care deschizi ochii. Ca e mama,tata,frate,prieteni, sau iubita/iubitul, nu conteaza. Sper ca ai inteles. Nu minti ca sa te scoti pe tine, ci pe ceilalti.Non-adevarul e bun atat timp cat nu raneste pe nimeni. Daca te intrebi cum sta treaba in situatia in care, incercand sa protejezi un apropiat, o oarecare alta persoana devine victima. Raspunsul aici: Screw them. Lumea asta e un loc mai salbatic decat in zilele in care dinozaurii jucau sotron. Si trebuie sa faci tot ce-ti sta in putinta pentru a-ti apara apropiatii. "Nothing else matters"

Stereotipuri

Sunt atat de secat de ele, incat imi vine sa le neg si denumirea, sa le uit.Mi-am rupt si pagina din dictionar unde era explicat cuvantul.Dar Dictionarul Cambridge m-a delectat, lovindu-i pe utilizatorii de sintagme stereotipice, cu propria moneda, catalogandu-i ca persoane manate de sentimente de frica si neplacere. Eu am alte reactii, si sunt convins ca si eu sunt trecut in vreo gramada de altii, manati de normalul rezultat al fricii fata de neconoscut. Cel mai mult insa ma agaseaza incercarea altora de a-mi stereotipiza gandirea sau constiinta (in cantitatea in care exista). Sunt multe astfel de actiuni ale oamenilor, si pun pariu ca si pe tine te enerveaza. Personal, ma simt ofensat cand intind mana catre o fata, sa raman cu ea intinsa si sa-mi fie servita rece gogoasa " doar curvele dau mana". Sau ca prin asociere, ascultarea de rock te face automat satanist fara ca persoana in cauza sa n-aiba habar de ce asculti, ce inseamna satanismul, sau cum e el perceput. Daca esti gras, automat mananci 2 purcei pe zi. Daca esti irascibil,ai fost nefericit cand ai fost mic.Etc.Dar chestia e ca viata e formata din franturi de timp.Vei reactiona diferit.Te vei dezvolta diferit. Doi ciresi luati de la acelasi pomicultor,nu vor inflori la fel,si nici ciresele lor nu vor colabora ca numar sau gust. Ce vreau sa-ti zic eu? Pai sa-ti amintesc numarul mare de lucruri ce ma deranjeaza, dar ce e mai important, nu fii un idiot crezand ca livra si kilogramul sunt tot una doar pentru ca se folosesc in scopuri oarecum comune.

Viceversa

Si pentru ca cineva mi-a imbogatit cunostintele cu o oarecare melodie, consider just sa acopar eu cealalta parte.Cheers.

Predecesorii

"I was once pure.I was once perfect.But when I walked amongst mortals,I was tainted.Never to be renewed,never to be complete again"

Asa sunau ca un clopot plouat, cuvintele celui mai rasarit dintre predecesorii mei.Incarcat, greoi de respirat un aer plin de asemenea notiuni bizare si ciudate in formulare, m-a trezit inca o data din somn,doar sa-mi dea de stire ca de fapt, omul, nu a evoluat vreodata. El a invatat sa-si inveleasca picioarele in coaja de copac pentru a nu se rani, si a incercat sa pastreze focul pentru ca-i placea senzatia aia de caldura,si mai ales de nou.Specia asta nu s-a ridicat din tarana pentru ca avea nevoie de evolutie,ci pentru ca avea nevoie de nou.Nu am imbunanatit nimic,doar ne pare astfel.In cel mai fericit caz am atenuat putin.Vechile si proastele obiceiuri sunt o joaca de copil pe langa ceea ce omul creeaza astazi intr-o disperata rutinizare.Ne place sa fim admirati,idolatrizati chiar.Sa ne consideram centre de cunoastere,insa de fapt suntem mai nimic.Am pierdut legatura cu adevarata noastra esenta, am pierdut adevarata legatura cu cei din jurul nostru.
E cred in plus sa spun ca nu ma exclud din mizeria asta.Sa admit ca sunt o parte a ei.Dar pentru prima data ma gandesc serios ca tot raul care am devenit,e doar un concentrat a ceea ce restul lumii a presarat peste sau pe langa mine

Schimbare

"Vantul sufla, apa trece, pietrele raman".Bate schimbarea la usa si tre sa-i raspundem, ca niste gazde demne de luat in prim plan de vreo televiziune americana.
N-am mai scris de o luna pe aici,insa e drept ca am avut si motive.Si ele ar fii:
*** sunt instabil
*** mi-am pregatit evadarea din tara
*** m-am apucat de scris in reviste
*** sunt instabil.
Pai de ce zic ca vine schimbarea? Lucrurile se precipita...sub forma de precipitatii, draci ascunsi in pasapoarte, nebuni la conducerea tarii.A, si sa nu uit, sfarsitul lumii in 2012.Inainte se prevestea un sfarsit al lumii la distante de secole,iar azi am ajuns ca la intervale de 10-12 ani sa bagam oamenii-n sperieti.Drept e ca si tre sa ai probleme grave sa crezi asa ceva.
Tinand cont de ce se intampla acum, eu as zice, sa fim fericiti daca o ducem pana in 2012.

Pana atunci, sa nu uitam ca azi sa luam la rand fiecare femeie din viata noastra si sa ne exprimam aprecierea.A, barbati, daca vreti ceva, ce va apasa de mult pe ganduri, acum e momentul sa intrebati...cine stie cand o sa mai existe prilej de fericire in inima femeii.Cine stie cum se va schimba.

Fuckin' great !

Nu's vreun latin lover nici gigolo italiano cu tarife de 2 salarii medii pe noapte. Titlul se refera la cu totul altceva decat la aventuri sau peripetii sexuale.
"Fucking great" e prima chestie care-mi vine in cap cand ma trezesc, dimineata, sau seara, depinde de cum si la cat m-am pus sa dorm.Dezamagit usor de faptul ca de vreo saptamana sunt mai batran, stau si ma gandesc de ce sunt aici.Plin de sarcasm imi creez strategii, si da de da de o sa impusc doi iepuri dint-un foc.Fiecare dintre voi, va aflati intr-un loc, pentru ca fie sunteti minori si deci tintuiti locului, fie ca sunteti completi, sau macar traiti cu impresia asta.
In primul meu razboi cu propriul eu, pierdut, a trebuit sa renunt la ceva. Si primele lucruri pe care le-am oferit drept despagubire de razboi, au fost visele.Si, nevisand, nici sa ma mint nu pot, sau macar sa ma inteleg, si sa inteleg de ce sunt unde sunt, si de ce fac ceea ce fac. Ar trebui poate sa ma duc la vreun psiholog, insa daca o sa incerce sa ma inteleaga dupa tipare din carti, o sa ne pierdem amandoi timpul.
Deci acum, pentru a fii intreg cat de cat, trebuie sa comunic. Sa vad ce altii gasesc si eu nu sunt capabil a o face. Insa incepand fiecare zi cu "Fucking great" imi rezerv dreptul nativ de a-mi schimba peisajul. Din nou, cu mai multa inversunare. Pana sa ajunga oamenii sa se intrebe inca o data daca am emigrat in Canada.
E esential pentru mine sa stiu, ca daca nu pot fii intreg, macar sa apartin unui loc. Undeva, pentru cineva, sa fiu eu o unealta a completarii. Si asa, oricat de secat as fii, as fii fericit.

XXII

E iarasi trecut bine de miezul noptii si captiv insomniei, ma pun sa scriu. Golul tresare in mine, si simt ca nimic din lumea asta nu m-ar putea umple. Sunt ca o sete ce nu poate fii stapanita. O foame care face fratii sa se ucida intre ei cu pietre.
Oricat as fii de pesimist, pana astazi nu am vazut niciodata umbra mea. Nu as fii banuit ca e atat de mare, ca e atat de intinsa peste campii, peste suflete. Am ranit de atatea ori, fara sa imi pese. Nu ar fii o problema pentru mine. Insa inteleg ca multe din aceste persoane nu au vrut altceva decat sa linisteasca valurile din mine.
Nu o sa ma apuc, sa tanguiesc si sa-mi regret trecutul. Nu o sa imi cer iertare. Nu o sa tin post, nu o sa ma rog. Intelegi? Sunt pierdut. Ai tu curajul sa-mi iei mana, si sa o lasi sa odihneasca in palma ta? Eu nu cred, si nici nu-ti doresc. Sunt lucruri la care am renuntat cu greu, insa cunosteam alternativa. Si, cateodata surprinzator si pentru mine, era cat de usor se putea renunta. Cum oameni mult mai puternici decat mine au preferat sa ma lase sa ma scufund. Nu e regretul cel ce nu-mi da pace, ci socul unei realitatii pe care am perceput-o ca fiind unica.
Toate, m-au adus azi, in acest punct... un moment al vietii in care nimic nu mai inseamna nimic pentru mine. Ma uit la ceea ce am facut in ultimul an, si nu gasesc nimic viabil.
Sunt incomplet si anost. Iar gandul departarilor imi rasare in minte din ce in ce mai des. Si poate, in final, in una din zilele astea, o sa-mi gasesc macar curajul. Curajul de a fugi pana acolo unde nimeni nu m-ar gasi. Pentru ca, cititorul meu, azi stiu ca poverile mele, nu sunt doar ale mele, ci si a persoanelor pe care le iubesc. Si oare cum altfel le-as putea rasplati, cum altfel le-as putea visa stralucirea ochilor, decat prin lipsa mea?

Umarul de langa tine

Alt subiect pe care poti sa discut cu tine secole, si e clar ca niciunul nu vom intelege cum stau lucrurile de fapt.Omul, prin natura lui, este egoist si egocentric. Da, si tu esti, si eu sunt. Nu e cazul sa fim ipocriti, nu are niciun rost. In plus stii ca aici e ok orice ai spune. Nu o sa te judec eu, atata timp cat nici tu nu o vei face...

Ce legatura are titlul cu ceea ce am scris pana acum? Nimic. Dar cum e bine sa sufli si in iaurt, am zis sa incep cu balarii. Umarul de langa tine e...o persoana...un grup...nu prea conteaza de fapt cine e, atata timp cat e. Deci numind-o "entitate" , ea ar trebui sa fie acolo tot timpul...fie ca o suni la 3 noaptea ca asa ti se nazare, fie ca esti cel mai dobitoc om (ma simt) si ai nevoie de o palma. Sa nu te judece pe tine, ci actiunile tale, si sa vorbeasca cu tine despre asta. Personal, ma simt ofensat la orice gen de remarca, insa imi ia vreo 2 zile, sa gandesc totul cat de cat perfect, si apoi, sa apreciez acea persoana si mai mult. Avusem odata in viata o astfel de entitate. De fapt era chiar o persoana. Dar greselile mele, nu sunt mici si multe, ci putine si rasunatoare. Asa ca am pierdut-o. De fapt, a pierde e putin zis, pentru ca acum, face parte din viata mea, insa, doar ca un nume pe o lista. Ce reiese de aici? Nici sa pierd stiu.

Acum, nu am pe nimeni de acest gen. Nu am nici prieteni, doar amici si cunostinte. La dracu; oricum nici nu-s foarte sociabil. De fapt, deloc. Si ma intreb atunci, cum voi gasi un alt umar langa mine, pentru care sa platesc cu aceeasi moneda? Poate el exista in viata mea, dar sunt prea orb.Am nevoie sa fiu luat de manuta, pasnic "sa fiu dus intr-un loc linistit,si ucis". De fapt, incompetenta mea, imi va rescrie viitorul, doar ca o fosta istorie, trecuta, si mai putin fericita. Stiu ca o voi da-o-n bara din nou. Dar ce sa fac? Nu am niciun umar pe care sa ma odihnesc in vremuri tulburi.

( Also see: http://vlady1987.wordpress.com )

Nu sufar...

...de vreun complex al perfectiunii,si sper ca nici nu dau impresia ca vorbesc de dragul de-a vorbi.Se mai aduna lucruri pe care,preocupat de integritatea mea mentala,tre sa le pun pe liber,sa le impart.
Nu stiu cu ce se mananca viata,ci doar ce vin sa-i asortez.Sa o fac sa alunece putin mai usor,facandu-te,drag urmaritor de blog sa intelegi ca viata ta e mai buna.Ca e mai pretioasa si mai putin patetica decat a mea.
Nu ai de ce sa ma asculti decat daca vrei sa sari peste una alta, si sa nu-ti incaruntesti parul inutil.Cere si ti se va da.Iar eu neavand absolut nimic altceva de dat decat cuvinte,o sa-ti fac pe plac.Ma voi conforma,si voi incerca sa folosesc cuvinte limitate,pentru a satisface cerintele nelimitate pe care fiecare zi ni le pretinde.
Acum te las pentru un moment, ca simt nevoia de poezie.

A astepta

Nu stiu daca alt verb ma putea sacai vreodata mai mult decat acesta.Oricine ai fii, Timpul nu este destul, si niciodata nu joaca dupa regulile tale. Pentru ca nu puteam astepta, am renuntat la pescuit (oricum nu prindeam nimic) si la multe alte lucruri din dorinta, poate excesiva de a-mi realoca Timpul. De a ma face mai folositor mie. Si totul a fost OK.
Dar...zilele trec, si neobosit au tendinta nu doar de a enerva ci si de a schimba omul. Cu noi orizonturi in fata, si ceva credinta plasata in locuri mai mult sau mai putin asemanatoare gheenei, verbul "a astepta" a ocupat alt loc in gandul meu, devenind din ceea ce uram si blamam, in ceea ce am nevoie.
Lucrurile sunt mai bune in timp. Mai savuroase. Mai durabile. Un astfel de lucru poate sa-ti reintregeasca existenta, poate astupa rani lasate de capul lor, in timp.
De un an... am devenit avar. Am o mina de aur. Departe, undeva, ea zace nepazita, cu toata comoara ei, desi ascunsa, extrem de vulnerabila.Un alt eu, un eu de acum cativa ani, ar fii fugit si ar fii stat de straja, semet, si convins, langa mina.Dar acum nu.
De-a lungul anilor, am cladit lucruri monstruoase, lucruri de care nu stie nimeni. Sunt poverile mele, si le duc, asa cum pot, in urma mea, legate, cu speranta ca intr-o zi voi trece si eu un rau ce le va spala si le va purta cu el in aval. Desi nimic in lume nu m-ar fii oprit sa-mi asum rolul de gardian al minei, ceva din afara lumii, mi-a strigat: "Nu e vremea tau.Nu inca". Si m-am oprit. Macinat de regretul de a fii prins in loc, ma gandesc.E mai bine poate ca nu am ajuns. Lacomia mea ar fii starpit mina si ar fii lasat-o goala.
Acum, cand stau ascuns dupa randuri si kilometri, prietenul meu, Timpul imi tine de urat. El mi-a promis ca rasplata a durerii mele, grija nestingherita a minei mele de aur. Si desi ea, oricand se poate simti parasita, abandonata, ar trebui sa stie ca vanturile si umbrele din ea, nu sunt nimic altceva decat farame din mine. Farame purtate de timp, fantome ce vor nimici orice suflet ce isi va cauta adapost in mina. E a mea.
Dar pana cand mainile mele se vor sprijinii de peretii ei, si cand linistea imi va curge siroaie din degete peste muntii de aur din ea, verbul ce odata il dispretuiam e tot ce pot avea.
Am ramas deci,dragul meu cititor ratacit, singur.Pana cand Timpul se va uita direct in ochii mei,si-mi va spune: "Asteptarea s-a sfarsit"

Schimbarea

Nu gasisem un motiv pentru care sa scriu, asa ca am asteptat unul. Si azi a venit, cand un prieten , se intreba care este rolul schimbarii. Sincer,pot doar sa aproximez,sa sar dintr-o parte in alta sperand sa gasesc un raspuns bun,un raspuns care sa-mi acopere orice curiozitate de moment. Si cum pot sa fac asta decat gandindu-ma la ce inseamna schimbarea pentru mine.
Si imi dau seama ca ea e importanta, ca fara schimbare, oricat sunt de conservator, as pieri in mai putin de un an. Cand lumea mea se naruie, cand lucruri in care credeam sau pe care odata le iubeam ma dezamagesc si coboara in bezna neintelegerilor, atunci fug. Schimb tot ce mai am puterea sa schimb, si convenabil, schimb in primul rand locatia. De accea dispar de multe ori ca magarul in ceata si uneori luni in sir nu sunt de gasit. Fug dintr-un loc in altul sperand ca imaginile noi, si proaspete prin felul lor, ma vor intregi, si-mi vor alunga lipsurile si cruzimile la care mi-am supus propriul suflet.
In relatii... si tot legandu-ma de ce ma duce pe mine capul, si ce-am gustat oarecum, schimbarea vine, ca vrei tu sau nu, spre a alunga monotonia, si pentru a da un refresh sanatos perechii.Incapabil cum sunt, in ceea ce ma priveste, am observat tot timpul prea tarziu.Dar nicicum nu e bine. Nu sunt plictisitor (cateodata) din cauza ca sunt extrem de instabil. Si asta nu ma face monoton...insa ma face enervant.
E greu sa accepti uneori schimbarea, sub orice aspect e ea, mai ales cand tu nu ai avut nimic de spus. Ca te-a parasit iubitul sau iubita, ca ti-a murit cineva drag si apropiat, nu e usor niciodata. Cert e ca tre sa pastrezi amintirea fiecarei clipe petrecute cu cei care azi nu mai sunt in viata ta, si sa nu batjocoresti sau sa regreti nimic din trecutul tau. Lucrurile se vor schimba mereu, si depinde de tine cum o sa le traiesti .Asta te va defini, asta va face din tine un om mai bun, un om pe care, dimineata, sa-l privesti cu mandrie in oglinda.

( Also see: http://vlady1987.wordpress.com/)