Îmi atrag poate vorbe urâte şi sentimente potrivnice datorită acestui caracter.Uneori prea libertin în gândire,îmi permit să contest lucruri la care mulţi din jurul meu nu le-ar pune la îndoială existenţa.
Şi zic:Dumnezeu nu există.Asta o simt.Iar lucrurile pe care le simt, le spun, şi viceversa, neîncercând să mă ascund de ceea ce eu însumi creez.Nu mă consider avangardist şi nici ridicol nu încerc să fiu.Nu pun toate lucrurile pe seama logicii şi a raţiunii, pentru că majoritatea lucrurilor ce ne străbat viaţa, sunt oricum, numai logice nu.Nu o să fiu ipocrit,şi nu vreau să fiu luat în braţe de aceia care asemeni mie spun că Dumnezeu nu există.Motivele noastre ar fi pur şi simplu diferite.Ei apelează la un gen de vandalism profan.Un teribilism de doi bani.Hulesc şi iau în batjocură numele şi conceptul de Dumnezeu.Pe aceştia îi dispreţuiesc.Nu te făli cu acţiunile tale.Nu zic să fi modest; eu nu sunt.Dar să strigi lucruri găunoase doar ca ceilalţi şi mai reduşi intelectual decât tine să-ţi admire „curajul” mi se pare o treaptă înaltă de patetism.Mai sunt şi acea categorie,care,la fel consideră că e bine să fi admirat de tot soiul de debili, şi, în consecinţă hulesc şi scuipă religia.Însă ajunşi singuri, rămânând doar ei cu sufletul(?!?) lor,se căiesc (nu ştiu cât de sincer) şi se roagă.Înţeleg că iertarea este mare,şi a tuturor,dar asemenea oameni,sau mă rog...marionete se bucură din partea mea doar de repulsie.Mă dezgustă.Mă fac să îmi fie din nou greaţă că trăiesc în această lume.Pentru că atunci când crezi cu adevărat în ceva, nu ar trebui să fi atât de laş încât să-ţi ascunzi convingerea.
Nu mă regăsesc în aceste cazuri.Nu hulesc,pentru că nu am ce huli.Există conceptul de Rău.Există conceptul de Bine.Noi le-am botezat, şi noi reuşim să facem din ele ceea ce vrem, sau nu.Noi controlăm aceste lucruri, în funcţie de acţiunile sau inacţiunile noastre.Nu trebuie să existe un Dumnezeu sau un Satan care să supravegheze fiecare partea lui de turmă.
Înţeleg totuşi necesitatea religiei.Unii ar face rădăcini pe acasă.Alţii au nevoie să creadă că nu sunt singuri,că cineva,de undeva, „de sus” are grija ca felia lor de pâine cu unt să cadă cu partea unsa în sus.Deci unii merg la meciuri, alţii dorm, şi alţii merg la biserică.Pe de altă parte,o cred chiar necesară.Nu aş fi primul care emite ipoteza că religia e un mijloc de controlare a maselor de oameni.Eu nu îi vreau pe oameni orbi şi controlaţi.Însă nu pot să nu iau în calcul nivelul de criminalitate care ar creşte ca Prâslea cel Voinic...Să ne gândim doar câţi sunt cei care nu fură, cei care nu ucid, strict(!!!) din cauza celor zece porunci.Da, acelea de pe muntele Sinai, acelea pe care Moise le-a distrus odata.Hai că mai ştiu şi eu religie.Că oare cum altfel aş fi putut deveni ateu, fără a citi Biblia şi a-mi pune întrebări.Bine. Nu sunt eu inteligent de mama focului.Dar când pun întrebări simple oamenilor ce se ocupă cu aşa ceva (preoţi, şi nu numai), iar răspunsurile primite sunt evazive şi laconice, am tot dreptul să pun la îndoială activitatea ce le aduce pâinea( noastră cea de toate zilele) pe masă.
Pot convieţui cu religia, fără nicio problemă.Şi mi se pare firesc astfel.Însă există situaţii ce mă ucid mental.Nu neapărat ucid.Însă îmi scot uşile din ţâţâni.Înţeleg...fiecare e liber să-şi aleagă religia.Dar, lăsaţi-mă în pace.Urăsc să fiu oprit pe stradă şi să înceapă să mi se toarne texte de genul „noi suntem adevărata biserică a lui Dumnezeu”.Mă enervez atât de tare încât aş putea să fac multe.Unde mai pui că sistemele religioase au devenit mai ceva ca sistemele economice şi tranzacţiile bursiere.Parcă ar fi trusturi, care, îţi oferă un pachet de servicii business class.Adică...hai la noi la biserică...îţi dăm: haine, mâncare, excursii, etc.Să nu uităm de „pace spirituală”.Şi aşa se vând unii,de zici că-s mercenari...Că doar o să îi vezi şi pe ei într-una din zile că te opresc să-ţi zică „Noi suntem adevărata biserică”.Mergeţi dom’le la muncă dacă vreţi haine, excursii şi alte avioane zburătoare.Genul ăsta de religie...de fapt cei ce o produc...sunt nişte non-valori.Ş dacă ar exista Iadul, le-aş zice, cu dragoste în suflet, „Ne vedem acolo”
Dar avem şi situaţii în care enoriaşii se închină cu atâta foc la nişte icoane, schelete şi oameni, încât iarăşi mă enervează îndoctrinarea şi lipsa de gândire.Sau, creştini fiind, îi văd cum se calcă în picioare, se înjură ca la uşa...bisericii când vor să pună mână pe o sticlă de agheasmă (vezi Boboteaza sau Izvorul Tămăduirii),în care înainte cu câteva zeci de minute se găsea...rachiu.Na,poftim.Lecţii de religie...dar mai ales de morală.
Ce e rau iarasi,se confunda ateismul cu satanismul.Cu venerarea Diavolului,fara sa le dea o clipa prin cap ideea ca ateismul presupune negarea existentei ORICAREI divinitati,nu numai existenta lui Dumnezeu.Din pacate greseala asta exista si in dictionare.Dar sa o las asa.Eu satanistul versus crestinul de azi,cel care ma numeste pe mine idolatrul intunericului,si pe el,of,sfantul.Ca te joci de-a integritatea moarala...cu mine?Pai esti o fata care habar nu ai ce vrei in viata.Pui pe unde apuci poze cu tine cat se poate de despuiata,cersind atentie.Te balangani in discoteci imbibata bine in "cocktail-uri",si cel mai probabil iti termini seara in vreun pat strain.Sau esti un baiat,rupt din Soare,puternic,incat actorii filmului 300 te invidiaza.Frumos,de mai mai Angelina l-ar lasa balta pe Brad.Te alcoolizezi bine din banii parintilor,fumezi,iti spargi venele,si esti compania domnisoarei de mai sus...Ei,si atunci stau si ma gandesc.Cine e mai bun?Eu satanistul,sau tu,credinciosul.Eu care pot dormi impacat (nu ca tu nu ai putea dormi la fel-e usor sa nu-ti pese)sau tu.Eu care incerc,sau tu care doar visezi.Alege tu partea,dar mai ales judeca dupa ce cunosti.
Postări
