Lucrurile de azi

De multe ori imi doresc sa nu ma fi nascut.Dar la fel cum suntem datori cu o moarte,am impresia ca suntem datori cu o viata.Una pe care nu am cerut-o,e drept,dar ce pot sa fac.Incercand sa adaptez dorintele mele actuale cu ceea ce ar trebui sa fie,tot ce pot sa inteleg e ca,trebuind sa ma nasc,as fi vrut sa o fac cu cateva secole in urma.Nu fug de greu,insa era mai simplu.Lumea de azi e deprimanta.Seaca si fara sens.Avem nevoie din nou de templieri,de azteci,de persani.De Atlantida noastra.

Un mod prin care ma rupeam de tot e natura.Caldura,furia,atingerea ei.Sa stai intins in iarba (un cliseu teribil,pe care poate l-as fi inventat).Sa fi ocrotit de umbra vreunui copac,sau o piatra rece sa se prefaca,in aceea liniste,pentru o clipa,piatra ta de mormant.Sa-mi arunc pe fata picuri de apa dintr-un iaz.Bine.Dar daca aleg azi sa fac lucruri de acest gen,si nu ajung intr-un loc departe,unde sa fiu sigur ca nu a fost nimeni,am toate sansele ca in iarba sa ma culc pe cioburi si doze de bere,copacul...sa nu mai fie acolo,ci sub ceasa de ceai a vreunui britanic dispus la a plati lemn masiv,iar piatra sa fie macinata si alaturata atat de cautatelor panouri de rigips si polistirenului expandat.Cat despre iaz...balti de deseuri petroliere...loc de deversari.

E suparator.E enervant chiar, pentru mine.Asa ca,sa simt din nou ca traiesc,ar trebui sa imi adun intr-un singur loc
,lacurile Finlandei,padurile Columbiei,stancile Noii Zeelande si iarba deasa a Scotiei.Toate astea,foarte putin probabile.Deci voi ramane cu anxietatea.