Stereotipuri

Sunt atat de secat de ele, incat imi vine sa le neg si denumirea, sa le uit.Mi-am rupt si pagina din dictionar unde era explicat cuvantul.Dar Dictionarul Cambridge m-a delectat, lovindu-i pe utilizatorii de sintagme stereotipice, cu propria moneda, catalogandu-i ca persoane manate de sentimente de frica si neplacere. Eu am alte reactii, si sunt convins ca si eu sunt trecut in vreo gramada de altii, manati de normalul rezultat al fricii fata de neconoscut. Cel mai mult insa ma agaseaza incercarea altora de a-mi stereotipiza gandirea sau constiinta (in cantitatea in care exista). Sunt multe astfel de actiuni ale oamenilor, si pun pariu ca si pe tine te enerveaza. Personal, ma simt ofensat cand intind mana catre o fata, sa raman cu ea intinsa si sa-mi fie servita rece gogoasa " doar curvele dau mana". Sau ca prin asociere, ascultarea de rock te face automat satanist fara ca persoana in cauza sa n-aiba habar de ce asculti, ce inseamna satanismul, sau cum e el perceput. Daca esti gras, automat mananci 2 purcei pe zi. Daca esti irascibil,ai fost nefericit cand ai fost mic.Etc.Dar chestia e ca viata e formata din franturi de timp.Vei reactiona diferit.Te vei dezvolta diferit. Doi ciresi luati de la acelasi pomicultor,nu vor inflori la fel,si nici ciresele lor nu vor colabora ca numar sau gust. Ce vreau sa-ti zic eu? Pai sa-ti amintesc numarul mare de lucruri ce ma deranjeaza, dar ce e mai important, nu fii un idiot crezand ca livra si kilogramul sunt tot una doar pentru ca se folosesc in scopuri oarecum comune.

Viceversa

Si pentru ca cineva mi-a imbogatit cunostintele cu o oarecare melodie, consider just sa acopar eu cealalta parte.Cheers.

Predecesorii

"I was once pure.I was once perfect.But when I walked amongst mortals,I was tainted.Never to be renewed,never to be complete again"

Asa sunau ca un clopot plouat, cuvintele celui mai rasarit dintre predecesorii mei.Incarcat, greoi de respirat un aer plin de asemenea notiuni bizare si ciudate in formulare, m-a trezit inca o data din somn,doar sa-mi dea de stire ca de fapt, omul, nu a evoluat vreodata. El a invatat sa-si inveleasca picioarele in coaja de copac pentru a nu se rani, si a incercat sa pastreze focul pentru ca-i placea senzatia aia de caldura,si mai ales de nou.Specia asta nu s-a ridicat din tarana pentru ca avea nevoie de evolutie,ci pentru ca avea nevoie de nou.Nu am imbunanatit nimic,doar ne pare astfel.In cel mai fericit caz am atenuat putin.Vechile si proastele obiceiuri sunt o joaca de copil pe langa ceea ce omul creeaza astazi intr-o disperata rutinizare.Ne place sa fim admirati,idolatrizati chiar.Sa ne consideram centre de cunoastere,insa de fapt suntem mai nimic.Am pierdut legatura cu adevarata noastra esenta, am pierdut adevarata legatura cu cei din jurul nostru.
E cred in plus sa spun ca nu ma exclud din mizeria asta.Sa admit ca sunt o parte a ei.Dar pentru prima data ma gandesc serios ca tot raul care am devenit,e doar un concentrat a ceea ce restul lumii a presarat peste sau pe langa mine