Predecesorii

"I was once pure.I was once perfect.But when I walked amongst mortals,I was tainted.Never to be renewed,never to be complete again"

Asa sunau ca un clopot plouat, cuvintele celui mai rasarit dintre predecesorii mei.Incarcat, greoi de respirat un aer plin de asemenea notiuni bizare si ciudate in formulare, m-a trezit inca o data din somn,doar sa-mi dea de stire ca de fapt, omul, nu a evoluat vreodata. El a invatat sa-si inveleasca picioarele in coaja de copac pentru a nu se rani, si a incercat sa pastreze focul pentru ca-i placea senzatia aia de caldura,si mai ales de nou.Specia asta nu s-a ridicat din tarana pentru ca avea nevoie de evolutie,ci pentru ca avea nevoie de nou.Nu am imbunanatit nimic,doar ne pare astfel.In cel mai fericit caz am atenuat putin.Vechile si proastele obiceiuri sunt o joaca de copil pe langa ceea ce omul creeaza astazi intr-o disperata rutinizare.Ne place sa fim admirati,idolatrizati chiar.Sa ne consideram centre de cunoastere,insa de fapt suntem mai nimic.Am pierdut legatura cu adevarata noastra esenta, am pierdut adevarata legatura cu cei din jurul nostru.
E cred in plus sa spun ca nu ma exclud din mizeria asta.Sa admit ca sunt o parte a ei.Dar pentru prima data ma gandesc serios ca tot raul care am devenit,e doar un concentrat a ceea ce restul lumii a presarat peste sau pe langa mine