Scarba

Multe lucruri pot scarbi un om.Unele mai inocente sau banale,altele ceva mai severe.Ajung insa in momentul,in care nu cu maxima fericire declar: mi-e scarba de tara mea.Nu comit o blasfemie,si poate unii din voi se vor regasi pe aici,ascunsi printre sentimente ce stau a rabufni.
Ma imbolnaveste fiecare lipsa de respect,de la o persoana careia ii vorbesc calm si intelegator,dar care imi urla cuvintele,pana la cei care ma trezesc batandu-mi in geam la ora 6 duminica dimineata.Ma supara mizeria de pe strazi,si faptul ca nu pot sa ma plimb seara prin orase fara sa nu fiu nevoit sa inghit mii de mirosuri putrede si tone de praf.Ca merg de la facultate acasa si calc intr-o balta de adancimi colosale facand baie la picioare.Ca functionarii,de la postas pana la administratia fiscala bubuie de idiotenie.Ma scarbesc profesorii care nu mai predau altceva decat fugar si incompetent,si totusi nu scapa o ocazie de a iesi in strada.Vedetismele si fotbalul de la televizor.Salamul cu sunca si...oase.Semnalul prost la telefon.Minciunile pe care le aud zi de zi,si faptul ca zi de zi,nimeni nu da doi bani pe mine,pe tine,pe noi toti.
De ce mai sunt aici?Pai am si eu o mana de prieteni, un frate.Probabil o fata care nu ma minte,si muntii.Altfel eram plecat de mult.Intr-un loc unde sunt respectat cat respect si primesc ce am platit.Unde sunt liber sa gandesc,dar mai ales,liber sa nu fiu scarbit