Eu?Am innebunit?Daca m-ar auzi cineva, ar rade, stiind cat de antipatic pot sa fiu.Si nu doar atat.Ci si o persoana "cu grave tulburari" care vede intotdeuna jumatatea goala a paharului.Corect pana aici.Pe langa dozale insurmontabile de paranoia,reusesc sa vad de fiecare data ceea ce e mai urat si mai anost in fiecare lucru,in fiecare om.Altii ar spune ca sunt practic, deoarece, hai sa nu ne mintim, ca ne cunoastem de atata timp,daca nu astepti marea cu sarea de la nu stiu cine,o sa iesi mai putin sifonat daca iti da marea,cu tot cu salinitatea e.Ar fii mai simplu pana si pentru mine,daca ar fii intotdeauna asa.In acest mod nu poti fii dezamagit.Problema e cand incepe sa-ti pese,si primesti palma dupa palma.Nu stiu de ce,nu stiu cum.Insa avand situatia asta,pot sa zic azi,ceva ce nu am zis niciodata.Sunt cel mai fericit om.Da,stiu ca e cat se poate de subiectiv,si insuficient.Si nu,nu am castigat la loterie sau oriunde altundeva.
Mi-am dat seama insa ca eu ma pot bucura de aproape orice lucru din lumea asta,lucruri pe care unii le pierd,doar pentru ca refuza sa le aiba.Nu exista nicio piedica,si cerul nu e limita.O sa fii si tu fericit,chiar daca nu vei simti neaparat o stare de extaz.Sufletul tau va fii fericit.Atunci cand nu o sa te mai temi de intuneric,de moarte ,animale salbatice, catastrofe naturale.E pe cat se poate de firesc sa le accepti,pentru ca sunt parte din tine,tot ce e natural.Fiecare lucru e o consecinta.O sa fii fericit cand vei intelege ca nu exista una sau mai multe zeitati care guverneaza binele si raul,cand crestinii isi vor da seama ca Biblia e o copie si glosar de scrieri pagane mult mai vechi,cand islamicii vor intelege ca nu vor fii rasplatiti pentru uciderea altora.
Toate astea venind de la cineva suprimat de tente sinucigase,cineva care insa crede in orice lucru si orice fiinta din Univers.Stiu ca si de acum voi avea de trecut hopuri si de sarit prapastii,si le voi face,singur,fiecare la randul lor.Pana atunci,in aceasta zi,voi multumi oricui ca exista.Pentru ca astazi,eu sunt cel mai fericit.
Recuperare medicală!
Acum 6 ani



2 comentarii:
am afirmat mereu:fericirea nu exista.si inca mai cred asta,consider ca exista liniste,echilibru o doza de nebunie,insa nu fericire;fericirea implica mult prea mult in consistenta ei,ceva la care noi nu avem acces;tu afirmi ca esti fericit,de fapt,cred ca esti simplu,un OM in toata sensurile pe care acest cuvant le implica.din tot ceea ce ai scris in acest blog,realizez ca fiecare cuvintel defineste OMUL.restul,care nu se incadreaza in aceste descrieri,sunt de fapt niste marionete care actioneaza ca si cobai,controlati de cineva care a stiut sa-si foloseasca mintea.ai mentionat de religie...un exemplu cat se poate de elocvent in ceea ce priveste ,,teatrul de papusi''.un papusar in spatele scenei si restul tot mai convinsi ca scenariul atinge absolutul.majoritatea uita sa mai rasfoiasca o foaie din acest scenariu si sa observe ca unei replici ii lipseste semnul intrebarii.pana la urma asta e mare greseala a omenirii:fraza nu are niciodata semnul intrebarii...totul se sfarseste cu punct,insa un OM,observa ca dupa punct,mai exista o continuare...
Nu stiu ce ai inteles,sau poate ce am dat eu de inteles ca ar fii fericirea.Vorbeai de o stare de echilibru,un moment in care te simti in pace cu tine insuti.Dar exact asta era punctul meu.Fericire nu exista in sensul ca nu e un sentiment de sine statator.Nu e individual si puternic.E maleabil si are diferite nivele.Un anumit sentiment poate determina ca un om sa spuna ca el e cel mai fericit,pe cand acelasi sentiment altuia ii trezaste repulsia.Pana la urma,fericirea e o haina.Una care imbraca pentru fiecare om cele mai nobile trairi cunoscute lui.O haina ce mereu isi va scimba marimea si culoarea
Trimiteți un comentariu